Zile compensatorii

Avocat Mariana Stan

Descriere

Zilele compensatorii au fost introduse prin art. 551  din Legea nr. 254/2013, legea de executare a pedepselor și a măsurilor privative de libertate, care au impus recalcularea  zilelor compensatorii, în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare ca măsură compensatorie, indiferent de regimul de executare a pedepsei al deţinutului.
Perioadele de detenţie avute în vedere pentru acordarea zilelor compensatorii au fost calculate începând cu data de 24 iulie 2012 până în decembrie 2019. Au fost calculate acordarea de 6 zile compensatorii pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă nu sunt consecutive.
Ca urmare a promulgării Legii nr.169/2017, care a modificat prevederile art. 551  din Legea nr. 254/2013, pentru acordarea zilelor compensatorii, Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2773/2017 pentru aprobarea situaţiei centralizate a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punctul de vedere al condiţiilor de detenţie, care priveşte situaţia clădirilor din sistemul penitenciar arondat Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Ministerul Afacerilor Interne a emis Ordinul nr.140/2017, privind situaţia centralizată a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punctul de vedere al condiţiilor de detenţie care se referă la clădirile aflate subordinea I.P.J., I.G.P. sau al arestului central tot pentru acordarea zilelor compensatorii.
Zilele compensatorii au fost calculate de penitenciare, prin Biroul evidenţă şi organizarea muncii, însă s-a avut în vedere situația acordării zilelor compensatorii doar pentru deținuții aflați în executarea unei pedepse în cadrul mandatului în executarea căruia se aflau.
În practica judiciră au apărut situații pentru calcularea zilelor compensatorii, care au fost ulterior lămurite de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile pronunțate.
Astfel, prin decizia nr.7 din 26 aprilie 2018, s-a stabilit că, pentru acordarea zilelor compensatorii, în interpretarea dispoziţiilor art.55 ind.1 din Legea nr.254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art.104 alin.2 coroborat cu art.43 alin.1 din Codul penal, trebuie recalculată – începând cu data de 24.07.2012 – perioada executată efectiv  din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată anterior intrării în vigoare a Legii nr.169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor compensatorii calculate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare, luându-se în calcul că recalcularea ar avea ca efect micşorarea restului rămas de executat din pedeapsa anterioară cu respectarea principiului aplicării legii penale mai favorabile dar şi al neagravării situaţiei părţii.
O altă situație este aceea în care persoana condamnată, a solicitat acordarea zilelor compensatorii în cazul judecării pentru o nouă infracţiune la care se adaugă restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară şi care se regăseşte în pedeapsa în a cărei executare se află.
Biroul evidenţă şi organizarea muncii din cadrul penitenciarelor, nu a calculat restul de pedeapsă, cu privire la niciun deținut, pentru acordarea zilelor compensatorii.
Îniţial s-a stabilit că este necesară promovarea unei contestaţii la executare în baza art.598 alin.1 lit. d) din C.pr.pen, în situaţia în care se reclama deducerea în mod greşit a unei perioade executate din pedeapsă ca efect al Legii nr.169/2017, fiind în situaţia micşorării sau stingerii pedepsei, cu privire la toate perioadele de detenţie, tocmai pentru acordarea zilelor compensatorii.
Astfel, pentru calcularea zilelor compensatorii, au fost în vedere considerentele Deciziei nr. 7/2018, care îşi găsesc aplicabilitatea şi în cadrul existenţei unei stări de recidivă, fără a se fi dispus anterior liberarea condiţionată, pentru egalitate de raţiune, considerând că sunt incidente prevederile art.55 ind.1 din Legea nr.254/2013 modificată, iar Administraţia Naţională a Penitenciarelor a comunicat că acestă instituţie nu efectuează niciun calcul şi că recalcularea se face doar la solicitarea instanţei de judecată.
Ulterior, instanţa supremă, a dispus casarea sentinţei pronunţate pe considerentul că o contestaţie la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional, prin care se soluţionează anumite incidente limitative prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotârârilor penale cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării acstora, fără a se putea schimba sau modifica hotărârea definitivă de condamnare care se bucură de autoritate de lucru judecat, motiv pentru care se punea problema inadmisibilităţii unei astfel de cereri pe calea contestaţiei la executare și deci neacordarea zilelor compensatorii astfel calculate.
Ulterior, a fost reglementată și această situație pentru a se calcula zilele compensatorii, prin decizia nr.8/11.03.2019 pronunțată în cadrul recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că competenţa soluţionării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 55 indice 1 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară şi care se regăseşte în pedeapsa în a cărei executare se află, revine instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, acţiune promovată prin intermediul unei contestaţii la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin.1, lit. d) din Codul de procedură penală.