Liberare condiționată

Avocat Mariana Stan

Descriere

Informații introductive despre liberarea condiționată

Liberarea condiționată este o instituție complementară regimului de executare a pedepsei și un mijloc de individualizare postcondamnatorie a pedepsei închisorii, justificată prin conduita avută de către deținut pe parcursul executării pedepsei. Aceasta este cea mai frecventă formă de individualizare care poate fi acordată oricărui condamnat înainte de executarea în întregime a pedepsei, dar care reprezintă o vocative generală, nu o obligație sau un drept.

Se poate acorda și dacă un deținut a mai beneficiat anterior de liberarea condiționată pentru o altă pedeapsă. Liberarea condiționată poate fi acordată dacă un deținut îndeplinește mai multe condiții, printre care stăruința în muncă, disciplina, dovezile temeinice de îndreptare, la care se au în vedere și antecedentele penale ale persoanei condamnate. Cabinetul de avocat Mariana Stan, din București, precizează că liberarea condiționată este un instrument juridic, prin care instanța constată că nu mai este necesară continuarea executării pedepsei de către persoana condamnată în regim de detenție.

Liberarea condiționată se acordă ținând seama de conduita avută pe toată durata executării, dacă deținutul dovedește că poate fi reintegrat social și dacă nu prezintă nici un pericol pentru colectivitate. Aceasta se oferă la îndeplinirea unei fracții avută în vedere de legiuitor și potrivit noului cod penal, în funcție de încadrarea persoanei condamnate intr-un regim de executare a pedepsei.

 

Procedura obținerii liberării condiționate

Pentru obținerea liberării condiționate este necesară parcurgerea unei faze administrative și a alteia judiciare.
În faza administrativă pentru liberarea condiționată, persoana condamnată este analizată de către o comisie din cadrul penitenciarului care avizează negativ sau pozitiv propunerea de liberare condiționată, și care stabilește un termen la care se poate reanaliza liberarea condiționată, termen ce nu poate depăși un an, în situația propunerii negative.

Următoarea procedură este cea judiciară, în care instanța investită, analizează liberarea condiționată înainte de termen, soluția instanței putând fi atacată cu contestație în 3 zile la instanța superioară, hotărârea acesteia fiind definitivă.

 

Liberarea condiționată – noul sau vechiul cod penal

Liberarea condiționată este în prezent reglementată prin Legea nr. 286/2009 privind Noul Cod Penal în vigoare de la data de 1 februarie 2014.
Până la 1 februarie 2014, liberarea condiţionată a fost reglementată în Codul penal adoptat în 1968 şi intrat în vigoare pe 1 ianuarie 1969, care a înlocuit reglementarea penală adoptată în 1936 şi modificată în 1948, odată cu instaurarea regimului comunist.
Liberarea condiționată în prezent se completează cu dispozițiile Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal și ale Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal din 10.03.2016.
Practic, liberarea condiționată se acordă dacă sunt cumulativ îndeplinite condițiile prezentate în legile enunțate. Acestea se completează cu dispozițiile tratatelor internaționale în materie, dar și cu tratatele europene având în vedere că România este membru al Uniunii Europene, în condițiile în care tratatele ratificate de Parlamentul României fac parte din dreptul intern potrivit Constituției României.
Noul Cod penal a menţinut condițiile care stau la baza acordării liberării condiţionate în cazul pedepsei închisorii, dar au fost aduse unele modificări, legea nouă impunând, plata în întregime a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea judecătorească de condamnare, cu excepţia cazului în care persoana condamnată dovedește lipsa fondurilor pentru acoperirea acestora.
Liberarea condiționată, în cazul persoanelor care au săvârşit infracţiunea înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal, poate fi dispusă fără a se îndeplini cerinţa plăţii obligaţiilor civile, chiar dacă executarea pedepsei începe după februarie 2014, având în vedere aplicarea legii penale mai favorabile.
Acordarea liberarării condiționate poate fi dispusă, doar dacă instanţa are convigerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi poate începe procesul de reintegrare în societate, aceste lucruri fiind detaliate în procesul-verbal al Comisiei de liberare condiționată întocmit de penitenciarul în care a fost cazat deținutul.
O altă condiţie pentru acordarea liberării condiţionate este ca persoana condamnată să execute pedeapsa în regim semideschis sau deschis. Acestă condiție pentru acordarea liberării condiţionate a fost introdusă, deoarece executarea pedepsei privative de libertate într-un regim de executare mai favorabil indică progresele realizate de condamnat, ceea ce oferă un indiciu privind gradul de îndreptare şi îi mărește reintegrarea în viaţa socială celui condamnat.
Cu toate acestea, regimul în care se execută pedeapsa nu poate fi mereu o oglindă fidelă a eforturilor depuse de condamnat pentru îndreptare, astfel încât se poate invoca vechea lege, ca lege mai favorabilă.

Vechiul Cod penal prevedea ca persoana condamnată să fie stăruitor în muncă, disciplinat şi să ofere dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale. În ceea ce priveşte reglementarea actuală, instanţa trebuie să verifice dacă pe parcursul executării pedepsei, condamnatul a respectat normele de conduită specifice locului de detenţie și să aibă convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.
O altă cerință pentru liberarea condiționată este executarea unei fracţii de pedeapsă pe care condamnatul să o execute efectiv, legea impunând acest criteriu pentru a asigura condamnatului o minimă perioadă de conștientizare a faptei comise şi a urmărilor acesteia.
Pentru a se dispune liberarea condiționată potrivit vechiului se ţine seama de partea din durata pedepsei executată în baza muncii prestate, dar liberarea condiţionată nu va putea fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei, atunci când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a cel puţin 2/3 atunci când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Potrivit Noului Cod Penal, la calculul fracțiilor pentru liberarea condiționată se ţine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. Totuși, la fel ca în situația prezentată mai-sus, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin 2/3 când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Fracția obligatorie pentru a se dispune liberarea condiţionată în cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, este de 1/3 din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.

 

Art. 59 Vechiul Cod Penal: Liberarea condiţionată

După ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a cel puţin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Când condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fracţiunile de pedeapsă arătate în alin. 1 se socotesc în raport cu totalul pedepselor.
În aplicarea dispoziţiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o execută condamnatul.

 

Art. 59^1 Vechiul Cod Penal: Liberarea condiționată în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă

Cel condamnat pentru săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni din culpă poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei, după ce a executat cel puțin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinește și celelalte condiții prevăzute în art. 59 alin. 1.
Dispozițiile art. 59 alin. 2 se aplică în mod corespunzător, liberarea condiționată neputând fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin jumătate când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
În cazul în care pedeapsa ce se execută este rezultată din concursul între infracțiuni săvârșite din culpă și infracțiuni intenționate, se aplică dispozițiile art. 59.
Dispozițiile art. 59 alin. 3 și 4 se aplică în mod corespunzător.

 

Art. 60 Vechiul Cod Penal: Liberarea condiționată în cazuri speciale

Condamnatul care, din cauza stării sănătății sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit la muncă ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiționat după executarea fracțiunilor de pedeapsă arătate în art. 59 sau, după caz, în art. 59^1, dacă dă dovezi temeinice de disciplină și de îndreptare.
Cei condamnați în timpul minorității, când ajung la vârsta de 18 ani, precum și condamnații trecuți de vârsta de 60 de ani pentru barbați și de 55 de ani pentru femei, pot fi liberați condiționat, după executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau a unei jumătăți în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiții prevăzute în art. 59 alin. 1.
Persoanele prevăzute în alin. 2, condamnate pentru săvârșirea unei infracțiuni din culpă, pot fi liberate condiționat după executarea unei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiții prevăzute în art. 59 alin. 1.
Dacă pedeapsa ce se execută este rezultată din concursul între infracțiuni săvârșite din culpă și infracțiuni intenționate, se aplică dispozițiile privind liberarea condiționată în cazul infracțiunilor intenționate.
Când condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoare, care nu se contopesc, fracțiunile de pedeapsă se socotesc în raport cu totalul pedepselor.
În toate cazurile, la calculul fracțiunii de pedeapsă se ține seama de partea din durata pedepsei considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate.
Dispozițiile art. 59 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.

 

Art. 100 Noul Cod Penal : Condiţiile liberării condiţionate în cazul pedepsei închisorii

Art. (1) Liberarea condiţionată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă:
a) cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.
(2) În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiţionată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depăşeşte 10 ani, sau a cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în alin. (1) lit. b)-d).
(3) În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ţine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. în acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(4) În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ţine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. în acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(5) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării condiţionate şi atenţionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune, dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
(6) Intervalul cuprins între data liberării condiţionate şi data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat.

În cazul în care doriți să aflați dacă dacă îndepliniți condițiile pentru liberarea condiționată puteți contacta Cabinetul de Avocat Mariana Stan, din București, pentru a primi un raspuns cât mai rapid.