Soluționarea conflictelor de muncă. Dreptul la grevă

REZUMAT: Articolul analizează dreptul la grevă și greva, ca instrument al exercitării dreptului la grevă, istoric și dezvoltare, prevederi interne, limitării ale exercitării acestui drept și condiții de declarare ale grevei.

CUVINTE-CHEIE: grevă, drept la grevă, declanșarea grevei, condiții legale, interese economice și sociale.

ABSTRACT: The article analyses the right to strike and the strike as an instrument of exercising the right to strike, history and development, internal provisions, limitations on the exercise of this right, and strike conditions.

KEYWORDS: strike, the right to strike, trigger strike, legal conditions, economic and social interests.

 

1.Preliminarii

Conflictele de muncă sunt disensiunile apărute între salariați și angajatori în legătură cu desfășurarea relațiilor în cadrul unui contract colectiv de muncă, care privesc interesele economice, profesionale și drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă. Conflictele colective de muncă sunt reglementate ca un drept al angajaților, iar când drepturile angajaților sunt încălcate, acestea sunt apărate prin declanșarea conflictelor, care dacă nu sunt rezolvate se recurge la exercitarea dreptului la grevă, care are drept efect suspendarea contractelor de muncă.¹

Dreptul la grevă este un drept fundamental al salariaților prin care sunt apărate interesele economice și sociale, fiind prevăzut în Constituția României la art.43 care stipulează că salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale², text care a fost preluat și de Codul Muncii prin art.233, legea fiind cea care stabilește condițiile și limitele exercitării acestui drept.

Prin grevă sunt apărate interesele sociale și economice, chiar dacă acesta este reglementată ca un drept³, este necesar ca acest drept să fie exercitat în conformitate cu legile din fiecare țară,⁴ așa cum reiese din prevederile Pactului Internațional referitor la drepturile economice, sociale și culturale, adoptat de Organizația Națiunilor Unite la 16 decembrie 1966, semnat de România în 1968 și ratificat prin Decretul nr.212/1974, prin care țările semnatare au înțeles să asigure și ocrotirea intereselor economice, dreptul de a se afilia, precum și cel de a forma organizații sindicale.

Carta socială europeană adoptată la Strasbourg în 1996, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999 stabilește dreptul lucrătorilor și al patronilor de a iniția acțiuni colective în cazul conflictelor de interese, inclusiv dreptul la grevă.

Pe aceeași linie a statuat și Comitetul pentru Libertatea Sindicală din cadrul Convenției Organizației Internaționale a muncii nr. 87 din 1948 privind libertatea sindicală și protecția dreptului sindical, potrivit căruia dreptul la grevă este un drept fundamental al lucrătorilor, mijloc de apărare a intereselor economice și sociale dar și un mijloc esențial prin care lucrătorii și organizațiile lor își pot promova interesele⁵ și își pot apăra interesele economice și sociale, chiar dacă dreptul la grevă nu a fost consacrat expres în Convenție.

 

2.Scurt Istoric

Greva este o instituție modernă care s-a dezvoltat și îmbunătățit în secolul al XX-lea, în primul rând datorită dezvoltării economice care a generat folosirea muncii salariate, extinderea acesteia, adoptarea unei legislații specifice care s-a adaptat nevoilor pieței muncii, intrând în rândul instituțiilor juridice ca un mijloc de presiune pentru revendicările salariaților, reprezentând în același timp faza finală a conflictului de muncă pentru apărarea intereselor colective cu caracter economic, profesional sau social.⁶

 Chiar dacă acest drept a fost folosit cu precădere începând din secolul al XIX lea, totuși forma de protest în sine, soldată cu încetarea muncii, este cunoscută din antichitate. Astfel, în Egiptul aflat sub conducerea lui Ramses al II-lea muncitorii necropolei regale care lucrau în Valea Regilor la construirea mormintelor faraonilor au declanșat încetarea lucrului, organizând prima grevă cunoscută în istorie datorită condițiilor grele de lucru.⁷ Evenimentul a fost descris pe un papirus care se află la Torino.

Prima mare grevă a fost organizată la 1 Mai 1866, în SUA, la Chicago prin care s-a cerut reducerea timpului de lucru la 8 ore, dar care a fost sângeros reprimată, motiv pentru care mai tărziu, în 1889 ziua de 1 Mai a fost proclamată zi a solidarității internaționale a muncitorilor.

Prima grevă de pe teritoriul țării noastre  a fost consemnată în anul 1733 în Banat, la Ciclova, iar în anul 1929 a avut loc greva minerilor din Lupeni declanșată datorită condițiilor de muncă, în timp ce în 1977 a avut loc greva minerilor din Valea Jiului care a fost considerată una dintre mișcările de protest cele mai ample din perioada comunistă, când a fost necesară prezența președintelui Ceaușescu pentru a negocia cu muncitorii nemulțumiți de condițiile de muncă și ca aceștia să înceteze greva. 

În perioada 1944-1990 nu a existat nicio reglementare privind declanșarea sau desfășurarea unei greve. Dreptul la grevă a fost abrogat expres prin Codul Muncii din 1950.

După 1990, odată cu trecerea României la economia de piață, dreptul la grevă este recunoscut din nou ca un drept fundamental al salariaților, fiind în prezent consacrat în Constituția României și reglementat prin Codul Muncii și Legea dialogului social.

 

3. Definiție, declanșare și tipuri de grevă

Greva este instrumentul juridic prin care se exercită dreptul la grevă, iar potrivit Codului Muncii, greva constituie o încetare colectivă si voluntară a lucrului într-o unitate și poate fi declarată pe durata desfășurarii conflictelor de muncă, însă doar dacă au fost epuizate, în prealabil, fără succes, modalităţile de soluţionare a conflictului colectiv de muncă, numai după desfășurarea grevei de avertisment și dacă momentul declanșării acesteia a fost adus la cunoștința angajatorilor de către organizatori cu cel puțin două zile lucrătoare înainte⁸, acesta fiind ultima soluție pentru revendicările salariaților.

Dreptul la grevă se exercită în mod colectiv, chiar dacă acest drept aparține fiecărui lucrător în parte, iar declararea grevei intervine după ce a fost epuizată procedura prealabilă obligatorie, fiind considerată ultima soluție.

Dreptului la grevă este limitat legal pentru a se asigura starea normală de sănătate a populației, bunul mers al activităților economico-sociale și garantarea intereselor de ordin umanitar.⁹

Regula principală este soluționarea conflictelor de muncă pe cale pașnică pentru protejarea angajatorului, care nu trebuie să fie luat prin surprindere prin declararea unui conflict de muncă, legiuitorul dându-i posibilitatea de a lua măsuri pentru diminuarea pierderilor societății pe durata grevei, prejudicii atât pentru producătorul direct afectat, dar și pentru clienții acestuia, sau beneficiarii serviciilor.

Dreptul la grevă se exercită în limitele legale, doar cu scopul de apărare a intereselor profesionale, economice și sociale ale angajaților, orice alt scop fiind ilegal, inclusiv cel politic. Greva se declanșează, cu acordul a cel puțin jumătate din numărul membrilor organizațiilor sindicale în situația în care angajatorul refuză începerea negocierilor unui contract sau acord colectiv de muncă, dacă nu este încheiat un contract sau dacă cel anterior a încetat, în situația în care negocierea este obligatorie și unitatea are peste 20 de angajați, iar în lipsa acesteia prin solicitare scrisă de începere a negocierii din partea organizației sindicale reprezentative sau a reprezentanților angajaților, dacă angajatorul nu acceptă revendicările formulate de angajați sau dacă părțile nu ajung la o înțelegere privind încheierea unui contract colectiv de muncă până la data stabilită de comun acord pentru finalizarea negocierilor.¹⁰

Potrivit Codului Muncii, greva poate fi declarată dacă în prealabil, au fost epuizate posibilitățile de soluționare a conflictului colectiv de muncă prin procedurile obligatorii și numai după desfășurarea grevei de avertisment ¹¹, după ce anterior declanșării acesteia a fost adus la cunoștință angajatorului, în scris hotărârea de a declara grevă,¹² cu cel puțin două zile lucrătoare înainte, termen care constituie un preaviz, astfel încât greva să se desfășoare cu respectarea prevederilor legii referitoare la protejarea bunurilor angajatorului, a instalațiilor și utilajelor a căror oprire ar prezenta un pericol de deteriorare sau pentru viața oamenilor, dar și protejarea intereselor salariaților care nu vor să participe la grevă, având în vedere că există și drepturile celorlalți angajați de a nu participa la grevă, drept recunoscut oricărui angajat existând de asemenea și posibilitatea retragerii de la grevă sau de a refuza să adere la un conflict de muncă.

În practică, trebuie să se facă dovada epuizării tuturor posibilităților de soluționare a conflictului precum și dovada că declanșarea grevei a fost adusă la cunoștința conducerii angajatorului, în termenul prevazut de lege, ¹³ dar și înscrisuri din care să rezulte că s-a adus la cunoștința conducerii instituției declanșarea grevei, în alt mod decât prin mențiunile efectuate în condica de prezență și în tabelele nominale despre declanșarea grevei puse la dispoziția instanței.¹⁴

În situația amânării grevei, trebuie reluată toată procedura de declanșare a conflictelor colective de muncă.

Legal, singura etapă a cărei inițiere este obligatorie o constituie concilierea. Greva se poate declanșa fie după concilierea nereușită, fie după concilierea și medierea nereușite. Declanșarea grevei după arbitraj este exclusă, deoarece hotărârea de arbitraj este obligatorie pentru părți și pune capăt conflictului colectiv de muncă.

Legea dialogului social prevede că greva propriu-zisă poate fi declanșată, legal, numai dacă a avut loc o grevă de avertisment care nu poate avea o durată mai mare de două ore și care trebuie să preceadă cu cel puțin două zile lucrătoare greva propriu-zisă.

Legea dialogului social  reglementează trei tipuri de grevă: de avertisment, de solidaritate și propriu-zise. Greva de avertisment precede mereu greva propiu-zisă cu cel puțin două zile lucrătoare și nu poate avea o durata mai mare de două ore, ¹⁵ dacă se face cu încetarea lucrului, însă numărul grevelor de avertisment nu este limitat de legiuitor. Este o formulă de avertisment pentru declanșarea grevei propriu-zise, în situația în care nu sunt satisfăcute cerințele angajaților.

În legătură cu condițiile care trebuie îndeplinite de organizațiile sindicale în situația declarării grevei, fie de avertisment sau generală, există două condiții care se impune a fi îndeplinite cumulativ. Astfel, potrivit art.183 din Legea nr.62/2011, hotărârea de a declara greva se ia de către organizatiile sindicale reprezentative participante cu acordul scris a cel puțin jumătate din numărul membrilor sindicatelor respective, iar aceasta se comunică în scris angajatorului, în termenul prevazut la art. 182, împreună cu tabelul conținând numele membrilor de sindicat care și-au exprimat acordul scris de a participa la grevă.

Fără înaintarea notificării de declarare a grevei, însoțită de dovada reprezentativității sindicatului și a tabelului de adeziune, cu numele membrilor de sindicat, împreună cu termenul stabilit de legiuitor la art.182, instanța de judecată poate să declare greva ca ilegală. 

Instanța va verifica, înainte de a da cuvântul părților, îndeplinirea acestor condiții, și dacă va constata neîndeplinirea uneia dintre cele două, va declara ilegalitatea declanșării grevei.

Necesitatea acordului scris al salariaților pentru declararea grevei, este necesar întrucât salariații trebuie să se exprime în mod liber, neconstrânși, asupra modului de a-și exercita drepturile, dacă vor sau nu să participe la grevă, dar și pentru a se face dovada numărului lucrătorilor care participă la grevă din numărul total al membrilor, întrucăt la acesta se va raporta instanța când va stabili că o grevă este sau nu legală.

Legea nu mai impune, în noua reglementare, ca votul să fie secret în cazul inexistenței sindicatului reprezentativ.

În lipsa acordului majorității salariaților liber exprimat declanșarea grevei nu este posibilă, iar încălcarea dreptului liber exprimat consituie infracțiune.

În același timp participarea la o grevă declanșată legal nu poate fi urmată de sancționarea disciplinară a salariaților sau a organizatorilor.¹⁶

Greva de solidaritate este declarată cu acordul a cel puțin jumătate din numărul membrilor pentru susținerea revendicărilor formulate de angajații din alte unități din același sector de activitate în situația în care cei din urmă au declarat deja grevă. Greva de solidaritate trebuie anunțată în scris conducerii unității cu cel puțin două zile lucrătoare înainte de data încetării lucrului.

În timpul grevei, organizatorii acesteia au obligatia de a continua negocierile cu conducerea unitatii pentru soluționarii revendicărilor care formează obiectul conflictului colectiv de muncă.

 

4.Limitări ale exercitării dreptului la grevă

Legea dialogului social stabilește interdicții în declanșarea grevelor pentru anumite categorii de angajați. Astfel, conform art.202, interdicția îi vizează pe: procurori, judecători, personalul militar și personalul cu statut special din cadrul Ministerului Apărării Naționale, al Ministerului Administrației și Internelor, al Ministerului Justiției si din instituțiile și structurile din subordinea sau coordonarea acestora, inclusiv al Administrației Naționale a Penitenciarelor, al Serviciului Român de Informații, al Serviciului de Informații Externe, al Serviciului de Telecomunicații Speciale, personalul angajat de forțele armate străine staționate pe teritoriul României, transporturi aeriene, navale sau terestre aflate în misiune.

Totuși, au existat greve ale magistraților care s-au prezentat la ședințele de judecată, dar s-au abținut să judece cauzele de pe ordinea de zi, preferând să acorde un nou termen în cauzele aflate pe rolul instanțelor, în 2009, protestând în acest mod față de proiectul de salarii.

Anii 2016-2017 au fost marcați de acțiuni de protest ale sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, ai căror membrii au încetat să mai facă ore suplimentare și au blocat activitatea din penitenciare, aceștia având totuși interdicție de a declanșa grevă, nemulțumirile sindicaliștilor referindu-se la asigurarea unor condiţii de muncă decente, datorită faptului că guvernul a refuzat să facă investiţii pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, a blocat concursurile de ocupare a funcţiilor vacante şi a adoptat legi care restrâng drepturile salariale şi scad pensiile. 

În 2010, gardienii au protestat faţă de tăierile salariale din sistemul bugetar și au prezentat situaţia în care se află unii dintre ei şi a faptului că din cauza dificultăţilor materiale sunt tot mai mulţi cei care îşi pun capăt zilelor, situație care s-a îmbunătățit între timp, însă condițiile de muncă sunt similare cu condițiile în care sunt cazați deținutii, pentru care Statul Român este condamnat să plătească.

Personalul îmbarcat pe navele marinei comerciale sub pavilion românesc poate declara grevă numai cu respectarea normelor stabilite prin convenții internaționale la care România este parte.

În același timp, în unitățile sanitare, de telecomunicații, în transporturile pe căile ferate și transportul în comun, precum și în unitățile responsabile cu aprovizionarea populației cu gaze, energie electrică, caldură și apă, greva poate fi declarată dar cu condiția asigurării serviciilor la nu mai puțin de o treime din activitatea normală, iar angajații din unitățile sistemului energetic național, din unitățile operative de la sectoarele nucleare sau din cele cu foc continuu, pot declara grevă doar dacă se asigură cel puțin o treime din activitate, pentru a nu pune în pericol viața și sănătatea oamenilor și să asigure funcționarea instalațiilor în siguranță.

În prezent legea nu mai impune, așa cum era prevăzut în vechea reglementare, asigurarea serviciilor estențiale, ci doar a serviciilor care sunt în obiectul de activitate, în timp Constituția prin alin.2 al art. 43, face referire expresă la asigurarea serviciilor esenţiale pentru societate.

De altfel, interdicția pentru militari și polițiști este în acord cu normele internaționale, ¹⁷ inclusiv Curtea Constituțională a statuat că interdicția exercitării grevei nu însemnă imposibiltatea apărării drepturilor și intereselor profesionale și sociale, având la îndemănă organizațiile precum Corpul Național al Polițiștilor, care folosesc mijloace de mediere fără a apela la grevă pentru rezolvarea conflictelor de muncă ¹⁸, în condițiile în care funcțiile acestora sunt importante pentru asigurarea siguranței naționale, în primul rând.

Chiar și Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr.87/1948 prevede determinarea de fiecare legislație națională asupra drepturilor militarilor și polițiștilor. ¹⁹

 

5.Suspendarea și încetarea grevei

Greva poate fi suspendată amiabil,²⁰ prin voința părților, pe perioada negocierilor pentru rezolvarea revendicărilor, iar dacă părțile ajung la un consens greva poate înceta definitiv și se va încheia contractul colectiv de muncă.

Greva mai poate fi suspendată legal pe durata în care revendicările formulate sunt supuse medierii și arbitrajului, dar în situația în care părțile nu se înțeleg greva se poate relua, fără parcurgerea etapelor procedurale preliminare.

Totuși, în situația arbitrajului, greva se suspendă doar în perioada efectuării procedurii și încetează prin hotărârea comisiei de arbitraj, care este obligatorie pentru părti, completează contractele colective de muncă și este executorie din momentul pronunțării. ²¹

Greva încetează prin renunțare în situația în care mai mult de jumătate din numărul angajaților care au declanșat greva au renunțat la grevă. Renunțarea poate fi adusă la cunoștința angajatorului în scris sau chiar în instanță cu ocazia soluționării cererii de suspendare a grevei.²²

De asemenea, reluarea activității de către salariați, fără a anunța în scris constituie o încetare a grevei.

Greva mai poate înceta cu ocazia desfășurării negocierilor revendicărilor, iar în situația în care se ajunge la un acord cu conducerea unității.

O altă modalitate de încetare a grevei este situația în care angajatorul formulează la instanță cerere pentru încetarea grevei, pe care o consideră ilegală, iar acesta stabilește prin hotărâre judecătorească ilegalitatea declanșării grevei.

Greva mai încetează și prin hotărârea comisiei de arbitraj, care este obligatorie și executorie.