Completarea hotărârii judecătorești civile. Încălcarea dreptului la un proces echitabil

jurist Dumitru DINU
avocat Mariana STAN

REZUMAT: Articolul analizează etapa deliberării și pronunțării hotărârii judecătorești, divergențe apărute, lămuriri și completări ale hotărârii pronunțate, contradicțiile apărute și ulterior completarea hotărârii.

CUVINTE-CHEIE: hotărârea judecătorească, deliberarea, completarea hotărârii judecătorești, dezinvestirea instanței, dreptul la un proces echitabil.

ABSTRACT: The article analyses the stage of the deliberation and the pronouncement of the court decision, the divergences appeared, the clarifications and completions of the pronounced decision, the contradictions occurred and the subsequent completion of the decision.

KEYWORDS: court decision, deliberation, completion of the court decision, disinvestment of the court, the right to a fair trial.

În cadrul procesului civil un loc important îl ocupă etapa deliberării și pronunțării hotărârii judecătorești, acesta fiind momentul în care judecătorii stabilesc situația de fapt la care aplică normele juridice corespunzătoare, această etapă reprezentând însăși esența actului jurisdicțional¹, fiind elaborat cel mai important act procedural care duce la finalizarea dosarului civil prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești.

Deliberarea reprezintă operațiunea care intervine după administrarea tuturor probelor  și soluționarea excepțiilor  de procedură,  în cadrul căreia judecătorii se pronunță cu privire la litigiu și stabilesc soluția ce urmează sa fie pronunțată cu privire la cauza dintre părți.

La deliberare iau parte numai membrii completului care au luat parte la dezbaterile finale, care se retrag în camera de consiliu, unde îşi exprimă, pe rând, opinia, începând cu cel mai nou în funcţie.

Deliberarea are loc imediat după închiderea dezbaterilor, insă judecătorii pot amâna pronunțarea pentru 15 zile, iar în funcție de obiectul cererii pronunțarea poate fi amânată de exemplu și 24 de ore în cazul ordonanței președințiale.

În situația în care completul este compus dintr-un singur judecător, acesta va lua singur decizia, însă atunci când din complet fac parte mai mulți judecători întâlnim mai multe situații, ca de exemplu înlocuirea unui membru al completului, sau existența unor opinii diferite cu privire la cauză.

Înlocuirea unui membru al completului care a luat parte la dezbateri nu este posibilă, însă Codul de procedură civilă stabilește că dacă există situații în care un judecător este împiedicat să participe la soluţionarea cauzei după ce s-a dat cuvântul în fond părţilor, cauza se repune pe rol.²

De asemenea, judecătorul care a luat parte la judecată trebuie să se pronunţe chiar dacă nu mai este judecător al instanţei respective, cu excepţia cazului în care, în condiţiile legii, i-a încetat calitatea de judecător sau este suspendat din funcţie.³

Dacă există acestă situație, atunci dosarul se repune pe rol, se vor cita părţilor, pentru ca acestea să pună din nou concluzii în faţa completului nou de judecată legal constituit.

Hotărârea se ia cu majoritatea membrilor completului de judecată, atunci când există mai multe opinii, iar unanimitatea nu poate fi realizată așa cum prevede art.398 din Codul de procedură civilă.

În situația unor opinii diferite în cadrul unui complet format din doi sau mai mulți judecători, cu privire la luarea hotărârii în cauză, cauza va fi repusă pe rol și se va judeca în complet de divergenţă, prin includerea în completul iniţial şi a preşedintelui instanţei sau a vicepreşedintelui, a preşedintelui de secţie ori a unui judecător desemnat de preşedinte.⁴

Dezbaterile se vor relua de la punctele  rămase în divergență, care sunt anunţate părţilor în şedinţă, fapt nou în noul Cod de procedură civilă, întrucât în vechea reglementare părerile diferite se motivau anterior judecării divergențe, iar dacă după judecarea divergenței, vor exista mai mult de două păreri, pentru a se constitui o majoritate și pentru a se lua hotărârea finală, judecătorii ale căror păreri se apropie mai mult, sunt datori  să se reunească într-o singură opinie.

De asemenea, completul poate administra noi dovezi sau să ordone orice alte măsuri legale, dar acestea trebuie să fie în legătură cu obiectul divergenței, pentru lămurirea situației care a condus la opinii diferite.

După deliberare, se întocmește minuta, care va cuprinde soluţia scrisă de judecător cu privire la toate cererile formulate, dar și opinia separată a judecătorului aflat în minoritate, care va fi semnată pe fiecare pagină de către judecători şi, după caz, de magistratul-asistent, după care se va consemna într-un registru special, ţinut la grefa instanţei.

Lipsa semnăturii judecătorului atrage nulitatea hotărârii, neputându-se acoperii prin semnarea sa ulterioară, iar dacă minuta are mai multe pagini, este necesară semnarea tuturor, în caz contrar aceasta este nulă.

Minuta va alcătui dispozitivul hotărârii care va fi redactată, dispozitivul, fiind reproducerea fidelă a minutei, în cadrul căreia se răspunde pentru fiecare capăt de cerere ale pretențiilor formulate. Dacă apar contradicții între dispozitiv și minută, acestea vor fi remediate prin confruntarea minutei care este de fapt deliberarea.

Instanța se va pronunța doar în limitele cererii formulate, fiind datoare să nu acorde mai mult decât s-a solicitat, în funcție de obiectul cererii. De exemplu, în cazul unui divorț cu copii minori, chiar dacă nu este formulată cerere pentru contribuția părinților la cheltuielile copiilor minori, instanța este obligată se se pronunțe asupra acestui lucru, așa cum trebuie să se pronunțe și asupra numelui purtat de soți.

Hotărârea judecătorească, fie ea sentință, decizie sau încheiere, reprezintă actul de dispoziție al instanței de judecată cu privire la pretențiile părților și actul final al judecății,⁵ care consfințește drepturile părților, care soluționează litigiul dintre părți și cuprinde trei părți: partea introductivă, denumită și practicaua, considerentele denumită și motivarea și dispozitivul.

Hotărârea se redactează de judecător, când din complet face parte un singur judecător, sau de către unul dintre judecătorii care au soluționat dosarul, potrivit desemnării președintelui.

În practică, dacă există anumite contradicții între minută și dispozitiv, au fost exprimate mai multe opinii. Unii susțin că hotărărea este lovită de nulitate, alții susțin că nulitatea ar putea fi evitată, întrucât minuta cuprinde soluția, iar dispozitivul doar o reproduce, de aici și necesitatea ca dispozitivul să fie pus în accord cu minuta.⁶

Există de asemenea, situații, în practică, în care hotărârea judecătorească conține anumite greșeli, care pot fi îndreptate, fie din oficiu de către instanță, dacă se autosesizează instanța cu privire la acestea, fie prin cerere de îndreptare de eroare materială formulate de către una din părți. Legiuitorul la art.442 din Cod folosește sintagma de “eroare materială” pentru a exprima și ulterior a îndrepta greșelile apărute în redactarea hotărârii de natură să nu afecteze legalitatea și temeinicia acesteia.

Astfel, instanța, care judecă în aceeași componență de complet care s-a pronunțat inițial, se va pronunța prin încheiere, în camera de consiliu cu privire la erorile privind numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, dar și orice alte erori materiale⁷ pentru care părțile pot fi citate dacă instanța socotește că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri. Practic, instanța va corecta erorile materiale apărute în redactarea minutei, practicalei, considerentelor sau a dispozitivului.

Această încheiere de îndreptare din primă instanță, în situația în care hotărarea inițială a fost dată cu drept de apel, recurs, sau contestație, va putea fi atacată, după comunicarea sa părților, cu aceeași cale de atac ca și hotărârea inițială. De asemenea cererea de îndreptare poate fi formulată oricând, legiuitorul neprecizând un termen pentru aceasta, deși în practică au existat mai multe păreri cu privire la prescripția dreptului de a solicita acest lucru.

Totuși prin procedura de îndreptare de eroare materială nu pot fi avute în vedere unele omisiuni vădite prin care nu au fost rezolvate unele capete de cerere principale sau accesorii și care pot fi remediate doar prin calea de atac și nu prin procedura instituită prin art.442 din Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește necesitatea unor lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii sau dacă aceasta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice,⁸ însă cererea privește doar caracterul neclar sau dispoziții contrare, fiind lipsită de suport formularea unei astfel de cereri pentru neconcordanțe dintre considerente sau dispozitiv, aceste probleme putând fi rezolvate doar prin calea de atac. Tot pentru aceleași considerente, nu se poate formula o cerere de lămurire al cărui scop să fie modificarea hotărârii.

Cererea de lămurire poate fi formulată oricând, neexistând un termen, în principiu, însă doar de către părțile dosarului și nu de către instanță din oficiu. Instanța va soluționa cererea prin încheiere în camera de consiliu, cu citarea părților, de urgență.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă stipulează că după pronunțarea și comunicarea hotărârii se poate cere de către părți, completarea acesteia în situația în care instanța, prin hotărârea pronunțată, a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu sau asupra unei cereri conexe sau incidentale.

Acest lucru este posibil, conform textului de lege menționt și când este vorba despre situația în care instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.

Chiar dacă exercitarea prevederilor noului Cod de procedură civilă cu privire la completare apare utilă, întrucât prin aplicarea ei s-ar înlătura exercitarea unei căi de atac pentru repararea omisiuni efectuate de instanță la momentul pronunțării hotărârii, totuși aceeași lege stabilește prin dispozițiile art.429 că