REZUMAT: Articolul analizează procedura ridicării sechestrului asigurător după rămânerea definitivă a unei hotărâri penale, modalitățile de radiere a sechestrului asigurător din cartea funciară pentru bunurile imobile, instanța competentă, calitate procesuală și temeiul juridic avut în vedere.
CUVINTE-CHEIE: sechestru asigurător, radiere sechestru, calitate procesuală, instanță competentă
ABSTRACT: The article analyses the procedure of lifting the precautionary seizure after the definite criminal ruling, the ways of erasing the precautionary seizure from the land registry of the apartment house, the competent courts, locus and legal basis that is kept in sight.
KEYWORDS: precautionary seizure, erasing seizure, locus, competent court.
O problemă des întâlnită în practica instanțelor judecătorești actuale este procedura ridicării sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpaților, bunuri mobile sau imobile, prin ordonanțe ale parchetului, menținute de către instanțele de judecată până la rămânerea definitivă a dosarului penal și ulterior, în cazul bunurilor imobile, notate în cartea funciară la solicitarea instanței de judecată, precum și procedura radierii sechestrului asigurător, la solicitarea inculpatului, după finalizarea dosarului penal.
Practic, printr-o ordonanță reprezentantul Ministerului Public, în cursul urmăririi penale, instituie sechestrul asigurător asupra bunurilor inculpatului în limita prejudiciului din dosarul cauzei pentru indisponibilizarea bunului pentru ca inculpatul să nu înstrăineze bunul și în acest mod să își diminueze activul patrimonial.
Măsurile dispuse în cadrul urmăririi penale de către procuror, sau a cercetării judecătorești de către instanță, au ca scop garantarea executării obligațiilor patrimoniale după soluționarea dosarului penal și a acțiunii civile în cadrul procesului penal pentru repararea pagubei produse prin infracțiune până la concurența valorii probabile a pagubei. Această măsura este, de regulă, menținută prin sentințele și deciziile penale pronunțate în dosare, în situația condamnării până la acoperirea integrală a prejudiciului stabilit de către instanța de judecată.
Ordonanța, în vederea instituirii sechestrului, privind bunurile imobile, de obicei, se comunică Biroului de Carte Funciară din circumscripția teritorială unde se află bunul, spre a fi notată în partea a-III-a cărții funciare, la sarcini, de către procurorul de caz, sau de către judecător. După terminarea cercetărilor judecătorești, în situația condamnării, judecătorul dispune, din oficiu, notarea sentinței sau deciziei pentru a se proceda la recuperarea prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii sau a infracțiunilor pentru care este cercetat și apoi condamnat inculpatul. De remarcat este faptul că incheierea prin care se instituie sechestrul asupra bunurilor, în practică, rareori se comunică sau foarte târziu, în mare parte datorită birocrației de care avem parte și chiar dacă este achitată suma indicată în sentință sau decizie, judecătorul, din nefericire, prin exces de zel, va lua aceeași decizie de a transmite către Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară solicitarea de a se nota instituirea sechestrului potrivit sentinței sau deciziei pronunțate în cauză, iar în același timp organele fiscale instituie sechestru asupra bunurilor mobile aflate în proprietatea inculpatului condamnat.
O situație des întâlnită în practică este aceea ca în cazul în care inculpatul înțelege să achite tot prejudiciul din dosarul penal, se pune întrebarea cum se poate ridica sechestrul asigurător instituit? Și de aici încep problemele de procedură.
Chiar dacă este achitat prejudiciul și se depune dovada achitării, eventual și decizia A.N.A.F. privind ridicarea măsurilor de executare ca urmare a încetării executării silite prin care se motivează stingerea integrală a obligațiilor fiscale în sarcina debitorului-inculpat potrivit O.U.G. 92/2003, apoi se solicită Oficiului de cadastru și publicitate imobiliară ridicarea sechestrului asigurător, ca urmare a stingerii tuturor obligațiilor fiscale de plată, care decurg din dosarul penal, acest lucru nu este posibil întrucât, potrivit Regulamentului Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară și a prevederilor art.907 C.civ, radierea notării și ridicarea sechestrului pot fi efectuate doar printr-o hotărâre judecătorească definitivă, care să constate faptul că nu mai sunt întrunite condițiile de existență inițiale, avute în vedere la momentul notării sechestrului în cartea funciară.
Așadar, singura soluție este promovarea unei acțiuni la instanța civilă, intemeiată pe dispozițiile art.956 alin.1 C.pr.civ., care prevede că instanţa poate dispune ridicarea sechestrului asigurător în situaţia în care debitorul dă creditorului garanţii îndestulătoare, care raportat la prevederile art.252 ind. 4 alin. 4 din Noul Codul de procedură penală, sau ale art. 168 alin. (3) din Codul de procedură penală din 1968, potrivit cărora, după soluţionarea definitivă a procesului penal, cererile privitoare la măsurile asigurătorii se soluţionează potrivit legii civile.
Competența teritorială aparține judecătoriei locului situării bunului imobil asupra căruia a fost dispusă măsura sechestrului asigurător.
Cine sunt participanții a unei asemenea cauze?
Unii s-ar gândii că Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară are calitate, lucru fals, intrucât această instituție nu are calitate procesuală pasivă.
Acțiunea trebuie promovată în fața unei instanțe civile, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, întrucât acesta este cel care răspunde, în litigii, în numele Statului Român, are calitate procesuală pasivă, fiind titularul obligației de a răspunde în raportul juridic dedus judecătii, potrivit dispozițiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954 și ale art. 3 pct. 81 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice prin care se stipulează că Ministerul Finanțelor reprezintă Statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii, în faţa instanţelor, precum şi în orice alte situaţii în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabileşte în acest scop un alt organ.
Jurisprudența în materie, prin cererile adresate în dosarele în care sunt parte, a arătat că reprezentanții Ministerului Finanțelor solicită judecarea unei astfel de cauze în contradictoriu cu organul care a instituit sechestrul și invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, inadmisibilitatea unei astfel de cereri, sau necesitatea judecării dosarului de către o instanță penală, lucruri care sunt complet eronate, întrucât judecarea cauzei de către o instantă civilă nu conduce la încălcarea competenței penale și nici a autorității de lucru judecat, așa cum se susține în mod constant1 de către reprezentanții acestui minister, care de fiecare dată încearcă să distorsioneze sensul textului de lege.
Un alt participant al cauzei este Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Județului sau Municipiului – Administrația Finanțelor Publice în funcție de județ, care poate fi chemat în judecată, având calitate procesuală pasivă, întrucât acesta este organul fiscal care a emis actele de executare pentru recuperarea sumelor potrivit sentinței sau deciziei definitive pronunțate, de regulă, în dosarele penale și care are atribuții privind efectuarea formalităților de executare silită
Cauza, nu poate fi judecată decât și în contradictoriu cu organul de urmărire penală care a dispus instituirea sechestrului, acesta, fără a avea interes în menținerea măsurii asigurătorii câtă vreme s-a făcut dovada achitării debitului și stingerea obligațiilor fiscale, chiar dacă acest lucru se face doar pentru opozabilitate, fiind cunoscut faptul că Ministerul Public nu are calitate procesuală pasivă, fiind doar organul care a dispus instituirea măsurii sechestrului, care însă s-a desesizat odată cu sesizarea instanței de judecată cu rechizitoriul penal, astfel că interesul în menținerea sau ridicarea măsurilor asigurătorii nu îi mai aparține lui, ci creditorilor în beneficiul cărora au fost instituite și organului fiscal competent. Chiar și așa unele instanțe solicită citarea acestuia în calitate de pârât2, în situația în care partea interesată nu solicită judecarea cauzei în contradictoriu și cu acesta.
Dovada achitării integrale a obigațiilor fiscale se face cu chitanțele emise de către organele fiscale, certificat fiscal sau decizia emisă de catre A.N.A.F. privind ridicarea măsurilor de executare ca urmare a încetării executării silite prin stingerea obligațiilor fiscale.
În dosar mai trebuie introduse și părțile civile din dosarul penal soluționat, în situația în care instanța penală a hotărât, în mod definitiv ca inculpatul să platească acestora vreo sumă de bani, acestea fiind îndreptățite să facă apărări în ceea ce privește solicitările reclamantului-debitor, iar în situația în care nu s-a facut dovada achitării sumelor stabilite către aceștia prin hotărâre, să se solicite respingerea acțiunii promovate în acest mod.
După pronunțarea hotărârii civile de admitere a unei cereri de ridicare a sechestrului asigurător instituit, instanța, la cererea reclamantului inculpat, sau persoana interesată personal, în situația în care nu a solicitat instanței inițial, poate solicita Biroului de carte funciară, în baza hotărârii definitive, radierea sechestrului asigurător din partea a-III-a a Cărții Funciare deschisă cu privire la imobilul proprietatea inculpatului, ca urmare a achitării tuturor obligațiilor care derivă din hotărârile care sunt puse la dispoziția instituției menționate.
Așadar, chiar dacă a fost achitat întregul prejudiciu precum și celelalte obligații de plată într-un dosar penal, chiar dacă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a dispus ridicarea măsurii de executare asupra bunurilor mobile, de exemplu, asupra unui autoturism, intrucât aceasta a constatat faptul că au fost stinse obligațiile fiscale de plată, în ceea ce privește bunurile imobile, Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, prin Biroul de Carte Funciară din raza teritorială unde se află bunul, nu poate dispune radierea sechestrului asigurător, decât în baza unei hotărâri definitive potrivit prevederilor art.907 C.civ., care să constate achitarea tuturor obligațiilor derivate din hotărârile de condamnare.
Astfel, pot fi contestate în fața instanței civile măsurile asigurătorii instituite în cursul dosarului penal, după soluționarea definitivă a acestuia, fapt care nu presupune punerea în discuție a legalității și temeiniciei măsurilor dispuse, ci doar verificarea împrejurării dacă scopul pentru care au fost instituite a fost atins și dacă se mai justifică menținerea acestora cât timp obligațiile fiscale la care a fost obligat reclamantul inculpat au fost achitate, instanța putându-se pronunța și asupra radierii sechestrului din cartea funciară în condițiile admiterii cererii principale, mai ales că potrivit art.956 alin.1 C.pr.civ., instanța poate dispune ridicarea sechestrului asigurător, potrivit dovezilor de achitare a obigațiilor care derivă din hotărâre.
1 Dosar nr.6195/2/2015
2 Dosar nr.8478/3/2015